Agonie

Agonie , roada a zbuciumului sufletesc

Pastrata de-a lungul timpului intr-un scrin

Fericire vreau sa-ti ofer , atat imi doresc

Eliberandu-te singuratatea o alin

Privesc cum ma sfasii dar zambesc

In jurul inimii ti-ai facut lacas

Ma protejezi , nici un vis nu ma mai lasi sa nasc

Spinii intortocheati ma inrobesc
Dar eu inca , inca zambesc

Adanc , in inima simt cum sunt ucis

La ochi-mi lacrimi negre apar
Sunt surghiunit  precis
Dar nu tin cont de oamenii care tot dispar

Zambesc , sunt fericit

In sfarsit zbuciumul l-am potolit

Acum zac intr-un baldachin
Din pieptu-mi "vestejit "a rasarit
O floare ..... ce de mult s-a ofilit
Lasand trupul meu din nou...intr-un complit chin