Nu mai spune " TE IUBESC "

In sfarsit a inceput !
Sfarsitul de care ne-am temut
Printr-un simplu gest , poate necugetat
Ai lasat firul dragostei sa fie sfaramat
Poate ti se va parea ciudat
Dar acest gest ... nu m-a deranjat...
Stiind ca ne vom revedea
Astept , atunci va fiu "ziua"mea
Iar atunci ori de cate ori ma vei privi
Eu cu sinceritate voi zambi
Dar cand imi veni spune te iubesc...
Ma voi abtine cu greu sa nu zambesc !

Singur !

Nevrozie intarziata

Urma de pasi....alungata

Chipul palid pierdut in lumina

De al lacrimilor greutate se alina

Sorbim incet din singuratate

Lasand in urma vise spulberate

Suntem singuri,ne iubim

Speranta vietii o traim

Dar timpul a lasat o urma insipida

Fata ti-e mult mai livida

Parul s-a decolorat

Ochii iti sunt albi,de la atata lacrimat

Imi aduc aminte cum te imbratisam

Iar tu,tu doar zambeai

Cum buzele-ti sarutam

Privindu-te in ochi,simteam cum ma iubeai

Dar timpul nu poate fi dat inapoi

Privesc de deasupra-ti si ma intristez

In spate se aude glasul jalnicului convoi....

Oare acum pentru cine mai contez ?

Poti fi si idolatrizata

Esti trista,stiu ....
Simti nevoia sa fii lasata in pace
Crezi ca totul e un imens pustiu
Inima-ti plange,chipul nu-ti tace
Lacrimi siroaie se preling incet
Treci prin locuri pe care nu vrei sa le mai vezi
Doresti sa ai un refugiu,un loc concret
Crezand ca pentru unii tu nu contezi
Ajungi sa te autoironizezi
Detesti faptul ca nu esti intelesa
Cand acest aspect te face aleasa
Deci lasa-ma sa te iubesc
Si povara sa tio alin
Romante de dragoste sa-ti povestesc
Sa aduc in viata ta un amor "senin"
Iar cand vei mai fi suparata
La mine te vei uita ingandurata
Apoi ca prin farmec ai constientiza
Ca cineva chiar te poate idolatriza

Agonie

Agonie , roada a zbuciumului sufletesc

Pastrata de-a lungul timpului intr-un scrin

Fericire vreau sa-ti ofer , atat imi doresc

Eliberandu-te singuratatea o alin

Privesc cum ma sfasii dar zambesc

In jurul inimii ti-ai facut lacas

Ma protejezi , nici un vis nu ma mai lasi sa nasc

Spinii intortocheati ma inrobesc
Dar eu inca , inca zambesc

Adanc , in inima simt cum sunt ucis

La ochi-mi lacrimi negre apar
Sunt surghiunit  precis
Dar nu tin cont de oamenii care tot dispar

Zambesc , sunt fericit

In sfarsit zbuciumul l-am potolit

Acum zac intr-un baldachin
Din pieptu-mi "vestejit "a rasarit
O floare ..... ce de mult s-a ofilit
Lasand trupul meu din nou...intr-un complit chin

Urme noi

Pasesc prin acest vesnic razboi

Lasand in spate urme "noi"

Spalate zilnic de "ploi"

Si uscate zilnic de sperante, de noi doi

Pierzand cugetul pe drum

Visele am inceput sa ti le curm'
Te uiti in ochii mei si vezi noapte

Suspini , vorbesti in soapte

Eu ma indepartez nepasator

Nu plange !
Sunt un simplu visator
Iar cand briza vantului te atinge

Sa stii ca ma voi gandi la tine..

Atuncea eu voi plange

Cu lacrimi amare , de sange

Spasme de ura

Resimt o ura....nestapanita

O ura ce inca nu este adeverita

Urasc ca sa ma simt in siguranta

Sa am un scop, o speranta

Soptesc ca sa nu fiu auzit

Ma feresc de voi,nu vreau sa fiu ademenit

Raman tacut sub umbra ...
Sper pentru voi , o moarte sumbra
Pe zi ce trece va descompuneti treptat..
Nu mai sunteti ce ati fost . v-ati dematerializat

Acum sunteti doar niste fantasme

Ce imi induc al nevrozei spasme

Somnolenta nestapanita !

V-ati intrebat cum este somnul !? De ce avem nevoie de el...pentru ce ne este folositor...? In aceasta lume plina de haos...plina de idealui distruse . avem nevoie de vise...de o lume unde totul este realizabil , unde banii nu sunt o problema , unde oamenii inca nu au invatat limbajul armelor , limbajul vulgar sau cel al pumnilor. Da avem nevoie de somn . Zilnic ma trezesc ...cu ochii stapaniti inca de vise ... ma ridic , ca apoi sa cad cu o bufnitura asurzitoare pe pat intorcandu-ma in acea lume a mea. Am ajuns sa-mi perfectionez aceasta tehnica fabuloasa , astfel incat la ora , atunci cand aceasta ajunge la un stadiu al monotoniei avansat  , ma detasez de lumea inconjuratoare las' capul pe banca si ma  refugiez in lumea mea...Ca apoi sa fiu scos de catre zgomotul asurzitor al sonerii....Ora s-a sfarsit.... Ma indrept cu pasi nesiguri spre locuinta mea...Pe drum , cu greu ma stapanesc sa nu devin un somnambul , sa nu fiu un zombi al viselor...Clipele trec greu.. ajung in cele din urma la destinatia finala....deschis usa ...imi arunc papucii cu un gest nemanierat ......Imi agat hainele in cuier si ma reped spre refugiul meu ....spre pat...spre somn ...spre o somnolenta nestapanita !

Alt sens !

...E intuneric . Afara lumina felinarelor mai palpaie slab....cainii se adapostessc sub scarile blocurilor...iar eu stau in pat.De ce stau in pat..pai mi se facuse dor sa public o postare in blog..Sa vedem despre ce sa discutam...despre dragoste...nu..e pierduta...despre ura...e absurda...despre moarte ..nu o doare...deci sa vorbim despre cealalta latura a voastra.

Da..fiecare om oricat de dur ar parea ascunde o latura mai sensibila..mai emotiva .. mai timida...Practic suntem o faptura cu 2 fete ..un monstru al societatii democratice care nu stie ce vrea de la sine.Care de fiecare data cand simte ca iubeste isi intoarce chipul cel crunt cel nepasator si raspunde cu o non-salanta "Nu imi pasa" .Dar defapt ...lui / ei chiar ii pasa...acel chip de lut are sarcina de a proteja ceva mult mai plapand...ceva ce ar putea fi distrus ca prin farmec de doua vorbe " Ne despartim " .Astfel aceea persoana prefera sa fie cunoscuta drept o persoana autoritara , puternica , fara emotii . Dar nu este bine asa , prin acest chip de lut tot ce faceti este sa indepartati anumite persoane care tin la voi , credeti-ma o spun din propria experienta. De aceea incercati sa dati cu totul alt sens acestui cuvant "Monstru cu 2 fete " . Incercati pe cat posibil sa fiti deschisi cu cei dragi sa nu va ascundeti in spatele acelui chip pentru ca o sa ajungeti sa fiti abandonat chiar si de cei mai apropiati prieteni.

Pot vedea....

In parc , subit , pe innoptat

Ma plimb , sunt obosit m-am asezat

Deodata fosneste un tufis

Ma ridic ...ceva se indreapta spre mine pe furis

Intorc capul si simt ca innebunesc

Sute de spectre ma privesc
Unele rad , altele plang
Dar toate stau sub un acelasi sumbru crang
Deodata toate dispar
Iar doi oameni pe poteca apar
Dar oamenii poteca au parasit
Spectrele sumbre , fiind singur din nou s-au ivit
Ma simt slab , neputincios
Nu sunt capabil..sa fiu de folos
Spectrele imi zambesc ,
Imi iau ramas bun de la lumea insipida

De la aceasta natie perfida

Pornesc pe drumuri neumblate
Pe carare cu spectrele langa mine aflate
Ma simt unic ...ma simt special
Sunt si ma mandresc un om Irational
Urmez visuri pe care nu pun pret
Ma ridic din cursele vietii semet
Am lasat in urma orice dovada de existenta

Considerat de multi in prag de dementa

Dar in sfarsit pot vedea...
Ascunsa speranta....Distrugerea

Nasterea apocalipsei

Cerul se crapa in doua

Isi face aparitia o lume noua

Coboara ingeri fara aripi

Purtand coroane negre de spini

Se indreapta spre cimitire agale

Purtandu-si vesmitele regale

Imbracati toti in negru

Se aseamana unui spectru

Incep ritualuri de durere

Strangand coroanele de spini cu putere

Sangele le curge pe picioare

Pamantul sorbindu-l moare

Tarana facandu-se scrum

Un diavol iese acoperit de fum
Ingerii negri,tacuti se inchina
Stelele si luna privind....suspina

Lumea e pe cale sa ia sfarsit
Apocalipsa,diavolul mortii a revenit

Cu o miscare scurta ...taie cerul in doua

Deasupra capulu-i , cu sange ploua

Pamantul se surpa treptat.....

Ingerii negri cu Apocalipsa in Iad au intrat

Lasand in urma cadavre ambulante

Fara amintiri , vise , sperante

Inger

Am vazut un inger trist

Purtand coroana de Anti-Christ

Plutind ca o fantasma prin oras

Aripile-i negre tinand cortina trupului golas

Ochii cei rosii , privesc in nestire

Cautand o ascunsa iubire

Buzele-i sunt negre , de taciune
Atingandu-le simti amaraciune

Degeaba il trag incet langa mine
Zambeste trist si pleaca unde stie
Lasa in urma lui urme negre de puf
Acoperite cu un miros inecacios de sulf

Pluteste incontinuuare spre noapte
Lasand in urma , multe soapte
Parul candva albastru
A devenit alb , asemeni unui sihastru

Pribeag in lumea aceasta straina
Purtandu-si tinuta cea morbida
Inecat in haul tacerii
Mangaiat de sunetul mustrarii

Incearca sa gaseasca speranta pentru care ar trai
Altfel totul s-ar sfarsi
El s-ar intoarce din nou sub-pamant
Respectandu-si sacrul juramant

Asa ca zi de zi a ratacit
Pana cand o fata a gasit
Aceea fata era si ea un inger izgonit
Cum l-a vazut , s-a si indragostit

Ingerul cel negru s-a schimbat
Aripile-i negre culoare alba au luat
Buzele au prins culoare in sfarsit
Ingerul cel negru s-a indragostit
Agonia lor in cele din urma s-a sfarsit

Poezii din trecut.....: Moartea vazuta in ochii mei

Visez cu ochii deschisi in noapte
Gandindu-ma departe....la moarte
Mi-o imaginez ca pe o fata frumoasa
Tinand in mainile gingase o coasa
Luand viata cu un sarut
Flacarile cuprinzandu-te cand ii atingi buzele de lut
Trupul ii este din osemnite
Nimeni nu stie ce simte
Se apropie cu un zambet stins
Iti atinge inima ...si sufletul ti l-a prins
Apoi pleaca nepasatoare
Curmand viata altei vietuitoare
Odata ce lumina rasare treptat
Suferintele miilor de oameni s-au incheiat
Poti sa-i vezi cum te privesc
Sus din ceruri si iti zambesc

Arta...sau ce a mai ramas din ea.

Azi trezindu-ma mi-am adus aminte de ceva....numit arta...DA arta...suna plictisitor intradevar .. dar nu va-ti intrebat unde mai gasiti aceasta arta in Iasi ? Haideti sa va spun eu . Mergeti pe acel bulevard vechi batatorit unde strada este distrusa , unde se simte un iz slab de praf....da bulevardul Stefan Cel Mare....unde noi tinerii ne adunam Sambata si Duminica pentru a intretine diverse activitati extracurriculare.Unde cei mai batrani se plimba nostalgici aducandu-si aminte de zilele de glorie ale Iasului .Da... acolo pe o alee stau expuse tablouri de diverse marimi intruchipand diverse peisaje sau diverse chipuri blocate pe acea panza veche. Acei oameni uitati de vreme , batuti de soarta...stau izolati intr-o lume a lor ...castigandu-si existenta din vinderea acelei arte...Va vine sa credeti sau nu ..inca mai sunt iubitori de arta , dovada acei oameni cu chipul brazdat de cute care stau si se uita indelung la o pictura , ca apoi sa ridice capul surazand fericit , dovada faptului ca a inteles ce ar vrea sa spuna pictorul . Dar nu numai, este destul de uimitor cum si anumiti tineri se opresc , chiar si pentru o clipa sa arunce o privire asupra acelor tablouri sau doar din simpla curiozitate. Deci arta inca mai exista..."faramitata" "distrusa" "ranita" ea inca isi mentine capul sus...spunand triumfator : VOI RENASTE !!!

Lacrimile Noptii

Intuneric , bezna , liniste deplina
Pasarile in ramuri somnu-si alina
Apa zgomotul si-a potolit
Peisajul vesel , acum e adormit

Dar in peisajul cel somnoros
O naluca e treaza , plangand zgomotos
Chipul de lumina lunii ii este brazdat
Lacrimile negre de pe chip i se scurg treptat

Noaptea plange...plange neincetat
Suvoaie de lacrimi cad ,  sub capul aplecat
Lasand in urma lor un chip mortuar
Pustiit de sentimente , inecat in amar

Intunericul , bezna , linistea s-au ridicat
Pasarile somnul si l-au terminat
Apa susurand vioaie
Lasand in urma , ale noptii lacrimi greoaie

Vine vine Primavara....Chiar vine ! ! !

Hey insfarsit iarna incepe sa-si faca bagajul , dovada fiind micile oceane de pe strazi in care soarele zambeste mai vesel pe zi ce trece. Locuitorii orasului candva incotosmati cu geci si fulare au renuntat in favoarea unor haine mai subtiri. Cert este ca frigul inca mai predomina ....dovada -11 grade ....dimineata Br...imi inghetase nasul......dar se incalzeste treptat.Sper ca odata cu aceasta  oportunitate de nou inceput sa incerc sa-mi construiesc o noua perspectiva asupra vietii mele ..lucru ce vil recomand si voua :) .

Pasesti,te uiti si zaresti
Esti fericit , si zambesti
 Inchizi ochii incet
Simti caldura , si al primaverii sonet

Inaintezi cu incredere deplina
Deschizi noi usi...desi speranta ta e infima
Te pierzi in atatea ganduri frumoase
Auzind atatea triluri zgomotoase

Iata primavara a venit
Timpul ei de mult fusese prevestit
Lupta cu iarna a castigat
Creand noi peisaje multicolore , de neimaginat

Bun venit , in lumea mea !

Bun venit  . Intrucat activez ca un nou militant al acestui domeniu numit Blog as vrea sa va doresc o placuta vizionare asupra acestei pagine . In acest blog voi incerca sa imbin nuantele utilului cu cele ale placutului. Sper sa va atrag atentia inca din primele postari astfel incat sa deveniti si voi un fel de militanti ai Lacrimii Noptii :)